MJ is alive!!!
Poate nu stiati, dar Michael Jackson vorbea romana. Fluent!
Pacat ca Read the rest of this entry »
Hai sa dam mana cu mana!
M-am nascut in 1981 intr-o frumoasa zona de deal a Buzaului, unde cresc multe … mere ionatane.
Avantul tineretii m-a adus in Bucuresti, unde am facut Politehnica, facultate ce, suprinzator pentru unii, a avut un impact foarte mare asupra vietii mele: acolo mi-am cunoscut iubirea, multi dintre prietenii actuali si de pe holurile ei am fost recrutat de BitDefender.
Eu si cu Raluca ne-am luat si cu acte-n regula si am reusit sa ne mutam si la casa noastra. Ne-am gandit noi ca va fi cam mare pentru doua persoane, ne-am pus pe treaba si … asteptam un baiat peste putin timp, in martie. Care se dovedeste foarte activ inca de pe acum.
Prieteni multi mi-am facut si la BitDefender, unde am ramas sa ma bucur de atmosfera extraordinara pana prin octombrie anul trecut (2009).
Cand destinul mi-a aplicat o lovitura in plin, care m-a aruncat la podea. Dar n-as vrea in ruptul capului sa stau acolo mai mult de 9 secunde si sa fiu declarat knock-out. Am fost diagnosticat cu leucemie acuta limfoblastica, un fel de cancer al sangelui. Dupa ce am tratat-o cu succes pana acum, medicii au cazut de acord ca cea mai buna optiune pentru mine este un transplant de maduva, operatie care nu se poate efectua in tarisoara noastra draga. Si asa am ajuns acum sa sper ca o sa fiu ajutat sa-mi rotunjesc conturile (foarte subtiri fata de necesar) cu vreo 120.000 – 150.000E in cel mai scurt timp posibil. Pentru ca da, aceasta procedura de transplant este una foarte costisitoare.
Asta este povestea lui Daniel. Daca aveti cu ce, si daca vreti, ii puteti da o mana de ajutor aici: http://danielraduta.ro
Stiu ca pentru unii e mult, dar in momente de acest gen, si imposibilul pare un mare nimic. Si daca incercam sa ne punem in locul lor, al acestor oameni, pare tot mai mic efortul pe care l-am putea face noi, neconditionat, ajutand acesti oameni. Geta Catrinta din Arad este o alta persoana pentru care legea e nedreapta. Nedreapta pentru ca primim aspirine compensate, dar totusi, cand viata noastra depinde de niste medicamente sau de-o operatie, acestea au un cost pe care prea putini si-l permit. Cu alte cuvinte, daca nu esti vreun magnat, ai toate sansele sa pleci prematur din aceasta lume. Puteti citi povestea ei aici . Pe cat de stupida, pe-atat de reala…din pacate.
EBA tirista
Io stiam ca are un Gip, da’ ma rog… Probabil ca Read the rest of this entry »
Tu ce masina ai?
Un articol interesant pe care l-am gasit pe sport pungro (cum pronunta chiar moderatorii lor). Daca-l luam ca banc, e jenant. Iata ce spun proprietarii de masini, in functie de marca ce le sta sub cur. Mi-am permis sa adaug ultimele trei marci, pentru ca mi se parea nedrept sa uitam definitiv de ele.
Bentley : Am folosit scrumiera azi, doresc sa o inlocuiesc.
Lamborghini : Problema grava, apare un suierat de vant la 320km/h
Toyota : Voua va merge masina cu baterii AA sau AAA?
Ferrari : Am traversat o cale ferata, pagube sub masina de 20.000$.
VW : Am facut pana, mai aveam motorina, dar s-a terminat uleiul.
Smart : O idioata cu un Jeep a trecut azi peste masina mea
Jeep : Mi s-a blocat un smart intre motor si scut (poze)
Ford : Stie cineva un mecanic bun? Read the rest of this entry »
Soseaua care?
Deci e clar! Treaba asta nu se intampla in Romania. Ce Valea Prahovei? Ce Transfagarasan? Care Gutinu’? Si oricum…cine zicea ce-i usor sa fii sofer de tir? Da’ stiti cum mi-am dat seama ca nu-i un drum din Romania? Inca mai exista parapetii metalici pe marginea drumului. Ai nostri le-ar fi ciordit si vandut demult la fier vechi.
Reclama, spiritu’ comertului
Navigam ieri pe un site de stiri locale. Bun! Pan-aici e bine. Pe margine, reclame. Una din reclame, la o shaormarie locala. Asa ca, m-am gandit sa le fac si io putina reclama, daca tot suntem concitadini. Ia bagati o geana si vedeti:
Pana aici, toate bune si frumoase! Mai departe:
Ei? Ati gasit indiciul? V-ati prins unde putetzi baga la burdihan? Astept cu interes ziua cand voi vedea reclama la: Rompetrol – in spate la OMV. Hai! Pofta buna si traiasca Cainele Turbat!
Flacara violet(a)
Hai serus toc si LA MULTI ANI!!! Fie ca 2010 sa va aduca tot ce v-ati dorit in 2009 si n-ati primit. Sa nu va prinda porcina, si mai ales flama movulie. Pana acuma, 2010 ne-o adus numa belele. Numa promisiuni incalcate si fictiune. La acest capitol SF se incadreaza si ultima fitza in politica romaneasca. Si anume, flacara violet, sau violeta (inca nu m-am, lamurit daca se articuleaza sau nu; e adevarat ca spunem “pulover ROSU” si spunem “floare ROSIE”, dar tot la fel de adevarat este si ca spunem “covor ROZ” si “floare tot ROZ”, pentru ca “floare ROZA” imi suna mai mult a Florin Salam, asa…
. Asadar, pe scurt, doamna Mihaela Geoana, dragostea lui Mircea, a scapat porumbelul si a dat din casa. Cica asupra ei si a sotului ei s-au lansat atacuri energetice in timpul campaniei electorale din decembrie 2009, si in special la Confruntarea Finala, in care marinarul a sters pe jos cu prostanacul. De-aici si termenul de “flacara violet”. Cica aceasta flacara violet ar fi metafora folosita pentru aceste incercari de manipulare mentala si parapsihologica. Sincer, nu stiu nimic. Nu ma pricep, nu zic. Stiu doar ca exista o legenda conform careia, rusii, adica URSS, au folosit in al doilea razboi mondial asemenea tehnici. Fapte care pana la urma nu s-au dovedit niciodata, pentru ca nu exista dovezi fizice care sa ateste aceste lucruri. Totusi, din aceste povesti si-au tras seva multi mai pe urma. Exista chiar si un joc video pe care vi-l recomand:
Ceva mai tarziu, KGB a continuat aceasta tehnica (din nou, fapt nedovedit), lucru dezbatut indelung de jurnalisti din lumea intreaga.
Sincer, e usor sa te iei dupa povesti, si practic este si cel mai convenabil. Insa prefer sa spun ca nu stiu, nu ma pricep. Totusi, se pare ca si noi avem un Yuri al nostru. Aliodor Manolea. Iar daca chiar are asemenea abilitati, imi scot palaria in fata lui. Jos clopu’! Pentru ca cea mai puternica arma in lume nu e bomba, pusca sau cureaua lata, si nici cutitu’ sau sabia de pe peretele bulibasei, este informatia. Iar cel care detine informatia este un om puternic. Insa cel care-l controleaza pe cel care detine informatia….ce credeti?
Sarbatori fericite de pe Electrolizei!
Dragi luzari, stimate luzaritze, va dorim tuturor un Craciun Fericit si un an nou care sa va aduca mai multa minte, ca daca o rezolvam asta, cred ca ne vin si banii si sanatatea. Sa va distrati, da’ sa nu va imbatati! Sa mancati, da nu pe sparte. Dar si mai important, sa nu uitam ca aceste sarbatori nu se rezuma doar la mancare si bautura. In sufletu’ vostru, fiecare stiti ce inseamna pentru voi Craciunu’ si anu’ nou. Va tzuka Fratzica, Unguru’ Bulan, Gushteru’ si C8ilu’!
P.S.: Pregatiti-va banii in jeburi, ca vin colindatorii, si in ziua de azi is cam mofturosi…mere sau nuci nu mai primeste nimeni. Ciudata moda, nu?
Luati si invatati
Am vazut azi o stire in care handbalistele nationalei feminine plangeau de suparare ca au pierdut meciul cu Spania si ca nu mai au sanse sa se califice mai departe. Trist, pentru ca avem echipa de atatia ani de zile, dar de fiecare data ne poticnim la meciurile cruciale. Parca nu-i sa fie. Dar parca ne lipseste si putina mentalitate. Insa altundeva am vrut sa ajung. Fetele plangeau. erau triste de mama focului. Era plansul neputintei si maniei ca au mai gresit o data, fara sa aiba timp sa-si dea seama. De-aici, rezulta ca pentru ele nu banii inseamna totul. Pentru ele, parca jocul e mai important. Fotbalistilor nationalei le-ar putea da lectii fetele astea. Si am tot stat si m-am gandit…oare cand am vazut ultima oara nationala de fotbal a Romaniei plangand? Si mi-am adus aminte: era in vara lui 2000, cand Romania pierdea cu 2-0 la Europene in fata Italiei. De-atunci s-au mai schimbat vremurile. Nu i-am vazut plangand pentru pierderea calificarii la mondiale. E si normal! De ce sa plangi, cand te intorci la echipa de club si continui sa-ti iei salariul exorbitant, pentru care nu trebuie sa faci nimic, decat sa-ti continui jocul mediocru. Ce nashpa putem fi uneori…
Telefonul plangerii
Cica Mircea l-ar fi sunat in sfarsit pe Traian pentru a se recunoaste invins. Oare cum o fi sunat convorbirea?
TB: Alo!
MG: Traiane?
TB: Da!
MG: Mircea la telefon.
TB: Asa…
MG: Aaaa….
TB: Zi, ce te framanta?
MG: Te-am sunat sa-ti spun ca…
TB: Da, stiu! Sunt bun! Multumesc! Altceva?
MG: Mi-ai facut-o din nou Traiane.
TB: Draga Mircea, tu stii ca eu sunt intotdeauna cu un pas inaintea voastra.
MG: Ti-a iesit si de data asta. Nu stiu cum, dar ti-a iesit.
TB: Bine, hai, zi….altceva mai vrei? Hai, ca am treaba. Mai am 5 ani de munca cu voi.
MG: Felicitari!
TB: Cum, cum?
MG: Felicitari!
TB: Adrieane, Emile! Haideti sa auziti ce are de zis Mircea! Stai ca te pun pe speaker. Mircea, repeta te rog!
MG: Ai castigat, bine?! Ce mai vrei?
TB: Am o poezie pentru tine, Mircea: “Draga Mircea, nici nu stii, cat de mic incepi sa fii!” Adrieane, Emile, radeti ba!
MG: Hai sictir! Comunistule!
TB: Cine vorbeste!
