Dic, baiatu’!

Pitbuuulll!!! Dic bulaaaannn!!! Be-tz-ash pensiaaa!!! Cam aşa exclamam într-o seară liniştită acu’ vo săptămână, împreună cu Unguru’ Bulan şi Gushteru’. Asistasem live (laiv) la o urmărire ca-n filme prin ilustru’ şi minunatu’ nostru orash Baia Mare. Dic, o vinit unu la intersectzie, i-o dat o blană, şi maşina de politzie era tumna în spatele lui. Automat s-o autosesizat şi o pornit girofaru’, spre deliciu nostru, şi o început o urmărire ca-n filmele cu Kojak. Noi n-am văzut decât 20 de secunde, că dup-aia o dispărut. După vreun minut o dispărut şi Loganu de politzie, în forjă. No, şi merem noi frumos către casă, ne oprim pretz de o vorbă şi un scuipat la intersectzie, ca să ne salutăm şi noi ca tăt omu’. De pă celalălt coltz de intersectzie, vine direct în diagonală (ce treceri de pietoni?) un ekipaj de politzie, format dintr-o domnişoară şi un domnişor. Când dăm să plecăm, ne strigă organu:

-         Băietzii! (şi ne face un semn cu mâna, aşa cum face ciobanu când adună oile)

-         Dic, noi?

-         Da, voi totzi!

No, şi ne oprim, el începe de la 3 metri distantză să se legitimeze, frază din care noi am înţeles ceva de genu’: “Bună seara, nabrtztutzughibărtz bla bla actele la control, vă rog.” No, tot îi bine că ştim cine ne-o legitimat, că doară-i dreptu nostru, ce Dumnezo! Ne conformăm ca cetătzeni model ce suntem, scoatem frumos buletinu, moment în care ăla şi-o dat seama că ne-o oprit pă dejaba. Da s-o gândit el că dacă tot ne-o oprit, să facă si el o legitimare, ceva, că doară nu s-a întoarce la sectzie cu carnetzelu gol. No, toate bune şi frumoase, ne dă actele înapoi şi plecăm. Deci, nimic palpitant. Da după ce am plecat cătă casă, mi-am dat seama de-o kestie…dic, băietzii! Dacă-mi aduc bine aminte, amu-i on an-doi de când Băsescu o făcut un apel public către totzi functzionarii din politzie, să nu mai ia cetătzenii păstă pticior după bunu’ plac. Să se adreseze frumos, să se prezinte coerent, ca omu să ştie că are de-a face cu un organ al legii, nu cu un ciuri-buri. Da să pare că pă o ureke o intrat, şi pă cealaltă o ieşit. Apoi îmi bag io pticioarele în tătă treaba asta! Da nu i-o fo ruşine? Că aveam mai multzi ani decât el! De domnişoară nici nu mai zic, cred că amu o gătat şi ea şcoala de bune maniere, având în vedere că n-o scos un cuvânt pă tăt parcursu “operatziunii de legitimare”. Dic, ce nesimtzit! De unde o ştiut el că noi suntem baietzi? Poate eram un om de afaceri din Debrecen, şi el mă ia cu “băiatu’”!

Da în final, am rămas ca de fiecare dată cu un gust amar şi cu un mare “băga-mi-ash tătă **** în natzia asta de cacao!” Asta facem noi, cetătzenii. Tăcem şi inghitzim. Şi marele meu semn de întrebare, îi următoru’: dacă io mă adresam către organu’ de politzie cu “băiatu’”, punem pariu că dormeam la sectzie? N-are rost, că sigur câştig! Şi atunci, unde-i dreptatea? Dumnezooo!!! Că tătătăt spaarg!!!Vă las, că iară m-am crizat. Dacă tot aşa o tzinem, io mă mut la Debrecen definitiv, ca-s mai civilizatzi ca noi! Ceaules!

Frătzică de pă Electrolizei