Tzâdula lu` Frãtzicã

Sunt roman si ma disper, ca-i dreptul meu!

fratzica — Thu, 11 Mar 2010 16:17:55 +0000

Asta ma dispera! Cand meri sa-ti faci buletinu’, ca ti l-o ciordit unu in discoteca, cu tot cu portofel si bani (nu c-ai fi avut tare multzi in el) , si tre sa zambesti ca bou’ la o ofticata de munca si de viatza. Sta la birou, o freaca aiurea toata ziua, ii platita din banii cu care si TU contribui la statul roman, si cu toate astea tot ea ii cea sictirita. Asa o patit un hoaver de-a meu! Sa-i spunem Laci. De la ghiseul 7 la ghiseul 2. Acolo ii zice aia: “si ce sa va fac io? Mergeti la ghiseul 3, ca acolo se depun cererile!” Dic aia! No, da-i nota! Merge la ghiseu’ 3, acolo il intampina cu zambetu pe buze o maimuta ce ciugulea cu foc dintr-o felie de pita cu zacusca. “Hihihi, ma scuzati! Spuneti!” Hoaveru meu sa uita la ea cu un zambet mai mult a paguba decat a veselie si-i zice :”vreau sa depun o cerere pentru buletin, ca mi l-am pierdut”. Ei, dupa ce-o umblat la 3 ghisee diferite, vaca cu cabina teleferic de la cel din urma ghiseu ii zice: “Trebuie sa veniti maine, ca azi nu se preiau cereri pentru buletine! ” No, poftim! Amu intelegeti ce ma dispera? Ma dispera ca o muta de-asta iti strica ziua de tot si ca, vrei nu vrei, ii musai sa inghiti in sec, ca deh, cine esti tu sa te pui cu sistemul? Cu o urare calduroasa gen ”sta-tz-ar zacusca-n gat” pretenu’ meu pleaca de la biroul de buletine. Poate maine o sa fie o zi mai buna… Ca probabil, femeia avea dreptate. Ca in ziua aia ei nu primeau cereri pentru buletine. Si in ziua aia ce faceau defapt? Era ziua mancatului de zacusca unsa pa paine? Dic aia! Ce 2peu pa capu’ ei!

No bun, si iese asta ofticat din Politie, ca mai avea si alta treaba in ziua aia. Cum ar fi de exemplu sa mearga la service sa-si faca revizia la masina. Masina care nu-i personala, ci apartine firmei de distributie la care lucreaza si care ii scoate peri albi la o varsta destul de frageda. Asadar merge el la service, ca doar avea programare. Masina, noua. Era prima revizie, cea de 10.000 km. Cu toate ca nu era datoria lui sa duca masina la service, pentru ca el pe hartie e angajat ca “agent livrari”, totusi el inghite in sec, ca-i fraier. Ajunge la service, vine un băciuc la el si zice: “No zi! Care-i treaba? Ce probleme are masina?”

- Pai nu are nici o problema, am venit cu ea la revizie; revizia de 10.000.

- No, bun, si ce sa fac io?

- Pai, io sa stiu? Faceti ce trebuie facut la revizia de 10.000!

- Pai vrei sa-ti schimb uleiu’? …că ti-l schimb daca vrei!

- Pai io stiu, dom’le? Tu trebuie sa stii!

- Uleiu de transmisie sa ti-l schimb?

- Daca trebuie, da! Schimba-l! Io stiu?

(doar asa, pentru informatia cetateanului, uleiul de transmisie se schimba undeva pe la 50.000 – 60.000 km)

In fine, pleaca Laci a’ meu dupa o lunga asteptare la service, cu o factura destul de graoasa pentru mai nimic, si pe cand sa iasa pe poarta vede in oglinda retrovizoare un mecanic care facea gesturi disperate. Opreste asta masina, la care vine stralucitul mecanic si-i zice:

- Nu te supara, nu deschizi umpic capota?

- Da de ce?

- Cred ca mi-am uitat surubelnitza sub ea…

Obosit sa mai comenteze ceva, Laci deschide capota. Intr-adevar, profesionalismul mecanicilor de la service a facut ca sub capota sa apara total inopinat si razletz o surubelnitza. Nu mai punem la socoteala faptul ca putea sa cada pe vreo fulie si sa o rupa. Daca se intampla asta, cine platea? Domnii de la service? Ma indoiesc ca si-ar fi recunoscut vina.

Dar sa trecem peste asta! Toate bune si frumoase, peste 2 zile vine la Laci un coleg de-al lui si ii spune :

- Ba, diug, stii ca nu-ti merg stopurile?

- Cum sa nu-mi mearga ma, dic ala! Alaltaieri am fost la revizie.

- Hai sa vezi!

Spre stupoarea lui, Laci observa ca….ghiciti! Nu-i merg stopurile! Deloc! Nici becurile de frana! Nici Marche-arrier-ul! Luminile spate erau defapt becuri cu intuneric! Extraordinar!

Cu o falca in pamant, ca despre cea din cer nici nu vrem sa mentionam, merge bietu’ Laci la service din nou. Il ia in primire acelasi nenea de la receptie, caruia ii spune ca nu-i merg stopurile.

- Nu creeed!

- No, bine, dom’le! Hai sa te lamuresti daca ai impresia ca-s prost!

- Bine ma! Da nu alaltaieri ai fost la revizie?? De ce n-ai zis?

- Pai dom’le, daca nu te superi, pe foaia de service is bifate toate casutele, ceea ce inseamna ca ati verificat in cadru’ reviziei tot ce scrie acolo, nu? Motor, caroserie, iluminat, etcetera. Apoi ii de datoria mea sa ma uit??

Nestiind ca sa mai zica, intelijentu’ de la receptzie zice:

- No, bine, fie… Vasileee! Hai ma, baga-l pe asta in service, ca nu-i merg stopurile baa!!

- Ooo, iar? (Vine domnu’ Vasile sictirit, de parca halatu’ lui plin de ulei ars ar fi reprezentat functia lui de director de banca)

In cele din urma, s-o rezolvat, ca doar nu era mare lucru. Trebuiau inlocuite doua sigurante si lipite cateva fire…ca doar masina era noua. Si asta nu-i tot, pentru ca nu se putea fara nervi nici de data asta. Pentru ca oamenii astia din service i-o mai luat bani si pa stopurile reparate, chiar daca o platit o data la revizie pentru asta. Si culmea nesimtirii face ca o trecut pe factura chiar si o rola de banda izolatoare. DA!!! O banda izolatoare!! Pe care chipurile o scos-o din magazie ca sa-i repare lui stopurile intr-un dulce stil romanesc. Cel mai tare ii ca atunci cand o terminat de dat de doua ori cu banda izolatoare, macanicu o bagat-o in jeb; si o plecat cu ea!

Nu-i asa ca-i tiparul perfect al unei zile in care-ti vine sa urli din toti plamanii un dulce “TE IUBESC, ROMANIA!!!”? V-am ţucat!

Planetare fericite!!!

fratzica — Wed, 24 Feb 2010 13:00:17 +0000

Serus toc! Zilele trecute am primit un telefon ciudat, care suna cam aşa: “Săru…nenea…jutor..căzut…prăpppastie!” No, sămbag! Semana mult cu vocea lu’ C8ilu’. Da dice mă suna el aăa disperat, că doar io l-am trimis la şcoală. Şi dice se auzea aşa de înrerupt?
În fine, pun telefonu jos şi continui să fac ce făceam înainte, adică să stau. Da’ în casa de nebuni de pa Electrolizei nu poti nici să stai. Cum mi-am aşezat fesele pă conopei, cum sună iar telefonu.
- Alo da!
- Nenea…rgent…nu mai am bater…ajutati să ies…prăpastie…frânghie…coardă elastică…Şomcuta Mare!
No, să vă zic ce-am înteles io din asta: să mă duc repede cu o frânghie în Şomcuta, că o picat în prăpastie şi nu mai are baterie. Zis şi făcut! Mă sui în Trabantu’ din dotare şi o iau spre Şomcuta Mare. Nu vă povestesc ce slalom am făcut până acolo printre craterele din asfalt, că mi s-o rupt cartonu’ pă Trabant. Noroc că aveam la mine niste bandă scoci. Mă uitam ca bou’ la peisaj şi încercam să-mi dau seama unde este prăpastie în Maramureş. Io ştiam că prăpăstiile-s în Marele Canion. Şi nu văzusem una decât în desenele cu coiotu’ şi mic-mic cela. La un moment dat, la viteza supersonică cu care mă deplasam, am văzut sărind nişte pietre dintr-o groapă. Opresc pă dreapta. Deşi, nu-s foarte sigur de asta, pentru că, din cauza gropilor, nu-mi prea dădeam seama care-i delimitarea drumului. În fine, ies din maşină şi mă duc pă marginea gropii din care săreau pietricele. Ma uit în jos şi vad un coptil negru la faţă, care tot arunca cu pietre în sus.
- Sărumâna nenea! Aţi ajuns?
-C8ile!?
- Da!
- Da’ cum dracu’ ai nimerit aici? Şi dice eşti negru pă faţă?
- Am pornit în drumeţie cu clasa, şi m-am pierdut de grup când am picat aci în prăpastie. Şi-s negru de funingine…ştiti cum îi în subteran. N-aţi văzut niciodată un miner?
No, mă scarpin în urechea dreaptă cu mâna stângă şi dau să fac un nod la frânghie. O leg de Trabant şi arunc în prăpastie celalalt capăt, la C8ilu’. Dau în marche-arriere, da’ Trabantu’ nu duce, că doar nu-i tanc. Chem vreo trei săteni să mă ajute şi într-un final am scos copilu’-miner din crater. De-abia atunci am înţeles de ce se auzise aşa de prost convorbirea: pentru că n-avea semnal! Mi-o mai povestit C8ilu’ că încerca să-mi dea sms, şi cum n-avea semnal, apăsa pe “send” şi arunca telefonu’ în sus, da’ de-a prinde o găleată de ţignal.
Per ansamblu, aşa stă treaba cu gropile. Riscăm să ne rupem gâtu’ în ele, picioarele, mâinile sau alte membre (la bărbaţi). Unele-s atâta de adânci încât pierzi ţignalu’ la celular. Şi asta se întamplă în fiecare iarnă. Din cauza cui? Banuiesc că a autorităţilor. Da’ mi-am dat seama că n-o fac din răutate, ba dimpotrivă. O fac să ne ţină mintea ocupată. Păi ce-ar fi folcloru’ românesc fără o înjurătură sănătoasă? Făra un Petru, Ioan sau alţi sfinţi… Ar trebui chiar să le mulţumim. Oare cum s-o facem? Ştiu! Hai să facem o cheta naţionala, şi fiecare şofer să plătească o taxă de drum, pe care s-o numim rovinieta. Aaa, staţi aşa! Că am făcut deja asta. No, păi atunci îs liniştit. Suntem chit. N-aş fi putut dormi noaptea cu nevastă-mea împreună-n pat, ştiind că am rămas dator statului român.
Aşa că, cele mai potrivite urări la venirea primăverii ar fi: “Rotule luminoase!”; “Planetare fericite”. Ar putea apare şi template-uri sms, ca şi cele de sărbători: “Fie ca lumina învierii gropilor să vă aducă-n maşini bunăstare şi sănătate la bucşi!”. Asta vă doresc io! V-am ţucat!

Frătzică de pă Electrolizei

Dezamagire sau….nu

fratzica — Fri, 19 Feb 2010 12:15:29 +0000

As putea sa fiu indulgent si sa spun ca Unirea Urziceni a pierdut, exact asa cum ne asteptam. As putea sa fac afirmatii de 2 lei (RON) si sa spun ca Unirea Urziceni este o echipa slaba si fara caracter, ca orice echipa romaneasca. Si poate ca er fi afirmatii adevarate. Dar ar fi de 2 lei. E simplu sa deschidem gura murdara si sa radem cand ataca Unirea pe Liverpool. E simplu sa mergem acasa impacati cu gandul ca oricum nu ne asteptam la vreo surpriza. Si facem asta tocmai pentru ca e cea mai simpla alegere. Nu presupune niciun efort. Realitatea este insa ca Unirea s-a tinut extraordinar pe terenul unei echipe cu traditie in fotbal, cum noi, in Romania, indraznim doar sa aberam. Liverpool are traditie in fotbal mai mult decat toate cluburile noastre la un loc, cu toate diviziile inferioare. Liverpool are cel putin un jucator mai scump decat orice intreaga echipa din Romania, cu salarii care in fotbalul romanesc se castiga in zeci de ani de sudoare prin cluburi si discoteci. Dar mai mult decat atat, Liverpool are suporteri care ar merge pana la capatul lumii pentru echipa. Are suporteri cu mentalitate libera, care sustin echipa si la bine si la rau. Probabil ca daca aseara, Unirea ar fi invins pe Anfield Road, suporterii s-ar fi ridicat in picioare sa aplaude modesta echipa romana. Si atunci stam si ne gandim…ce pretentii sa avem noi? Voi va dati seama cu cine am jucat? Gigi Becali a declarat dupa meci ca Steaua ar fi jucat de la egal la egal cu Liverpool, si ar fi castigat. Pff hahaha! Cat de ipocrit poti sa fii sa spui asa ceva? Steaua n-a jucat de la egal la egal nici macar cu Sheriff Tiraspol. Steaua va juca de la egal la egal atunci cand Gigi va vinde echipa. Pana atunci, Gigi va declara la infinit ca echipa lui e tare, si ca Unirea inseamna nimic pe langa Steaua lui. Cu toate astea, Unirea joaca inca in Europa League cu Liverpool. Competitie in care, draga Gigi, echipa ta de Bamboo-isti n-a facut fata. Gigi va declara la infinit verzi si uscate, cand defapt…strugurii sunt acri. Sa ne intelegem o treaba: nu sunt fan Unirea Urziceni. Nu pot fi adeptul ideii ca m-am indragostit de-o echipa dupa un meci jucat bine. Dar consider ca orice echipa ai avea ca favorita, tre’ sa tii cu tara ta. Asa e omeneste. Nu le doresc succes in campionat. Dar in Europa e vorba de-a duce steagul mai departe. Daca noi n-am putut, va dorim voua si succesul nostru. Unirea este nimic mai mult decat echipa care a demonstrat ca se poate. Cu jucatori imprumutati din ligile inferioare, au demonstrat ca fotbalul nu se joaca numai cu piciorul. Se joaca si cu creierul si mai ales, inima. Ma tem doar sa nu fi fost doar Dan Petrescu cel care le insufla mentalitatea asta, iar acum baietii sa se piarda fara conducatorul lor. Asa ca…felicitari, Unirea! Cat despre Dan Petrescu, nu-l condamn. Pentru bani s-ar fi dus oricine. Pentru ca atunci cand e de pus painea pe masa, n-o sa vina Meme cu Galamaz si Bilasco sa-ti dea mura-n gura. Il condamn totusi pentru afirmatiile facute inainte de finalul turului. Daca avea cojones, mai ramanea pana la finalul campionatului.

Dic, baiatu’!

fratzica — Wed, 17 Feb 2010 15:16:46 +0000

Pitbuuulll!!! Dic bulaaaannn!!! Be-tz-ash pensiaaa!!! Cam aşa exclamam într-o seară liniştită acu’ vo săptămână, împreună cu Unguru’ Bulan şi Gushteru’. Asistasem live (laiv) la o urmărire ca-n filme prin ilustru’ şi minunatu’ nostru orash Baia Mare. Dic, o vinit unu la intersectzie, i-o dat o blană, şi maşina de politzie era tumna în spatele lui. Automat s-o autosesizat şi o pornit girofaru’, spre deliciu nostru, şi o început o urmărire ca-n filmele cu Kojak. Noi n-am văzut decât 20 de secunde, că dup-aia o dispărut. După vreun minut o dispărut şi Loganu de politzie, în forjă. No, şi merem noi frumos către casă, ne oprim pretz de o vorbă şi un scuipat la intersectzie, ca să ne salutăm şi noi ca tăt omu’. De pă celalălt coltz de intersectzie, vine direct în diagonală (ce treceri de pietoni?) un ekipaj de politzie, format dintr-o domnişoară şi un domnişor. Când dăm să plecăm, ne strigă organu:

- Băietzii! (şi ne face un semn cu mâna, aşa cum face ciobanu când adună oile)

- Dic, noi?

- Da, voi totzi!

No, şi ne oprim, el începe de la 3 metri distantză să se legitimeze, frază din care noi am înţeles ceva de genu’: “Bună seara, nabrtztutzughibărtz bla bla actele la control, vă rog.” No, tot îi bine că ştim cine ne-o legitimat, că doară-i dreptu nostru, ce Dumnezo! Ne conformăm ca cetătzeni model ce suntem, scoatem frumos buletinu, moment în care ăla şi-o dat seama că ne-o oprit pă dejaba. Da s-o gândit el că dacă tot ne-o oprit, să facă si el o legitimare, ceva, că doară nu s-a întoarce la sectzie cu carnetzelu gol. No, toate bune şi frumoase, ne dă actele înapoi şi plecăm. Deci, nimic palpitant. Da după ce am plecat cătă casă, mi-am dat seama de-o kestie…dic, băietzii! Dacă-mi aduc bine aminte, amu-i on an-doi de când Băsescu o făcut un apel public către totzi functzionarii din politzie, să nu mai ia cetătzenii păstă pticior după bunu’ plac. Să se adreseze frumos, să se prezinte coerent, ca omu să ştie că are de-a face cu un organ al legii, nu cu un ciuri-buri. Da să pare că pă o ureke o intrat, şi pă cealaltă o ieşit. Apoi îmi bag io pticioarele în tătă treaba asta! Da nu i-o fo ruşine? Că aveam mai multzi ani decât el! De domnişoară nici nu mai zic, cred că amu o gătat şi ea şcoala de bune maniere, având în vedere că n-o scos un cuvânt pă tăt parcursu “operatziunii de legitimare”. Dic, ce nesimtzit! De unde o ştiut el că noi suntem baietzi? Poate eram un om de afaceri din Debrecen, şi el mă ia cu “băiatu’”!

Da în final, am rămas ca de fiecare dată cu un gust amar şi cu un mare “băga-mi-ash tătă **** în natzia asta de cacao!” Asta facem noi, cetătzenii. Tăcem şi inghitzim. Şi marele meu semn de întrebare, îi următoru’: dacă io mă adresam către organu’ de politzie cu “băiatu’”, punem pariu că dormeam la sectzie? N-are rost, că sigur câştig! Şi atunci, unde-i dreptatea? Dumnezooo!!! Că tătătăt spaarg!!!Vă las, că iară m-am crizat. Dacă tot aşa o tzinem, io mă mut la Debrecen definitiv, ca-s mai civilizatzi ca noi! Ceaules!

Frătzică de pă Electrolizei

MJ is alive!!!

fratzica — Sun, 07 Feb 2010 21:58:28 +0000

Poate nu stiati, dar Michael Jackson vorbea romana. Fluent!

Pacat ca n-am apucat sa-l auzim intr-un duet cu Catalin Crisan. Poate aveam sanse sa-l fentam sa participe la Eurovision pentru Romania.

Hai sa dam mana cu mana!

fratzica — Wed, 03 Feb 2010 14:24:09 +0000

M-am nascut in 1981 intr-o frumoasa zona de deal a Buzaului, unde cresc multe … mere ionatane.

Avantul tineretii m-a adus in Bucuresti, unde am facut Politehnica, facultate ce, suprinzator pentru unii, a avut un impact foarte mare asupra vietii mele: acolo mi-am cunoscut iubirea, multi dintre prietenii actuali si de pe holurile ei am fost recrutat de BitDefender.

Eu si cu Raluca ne-am luat si cu acte-n regula si am reusit sa ne mutam si la casa noastra. Ne-am gandit noi ca va fi cam mare pentru doua persoane, ne-am pus pe treaba si … asteptam un baiat peste putin timp, in martie. Care se dovedeste foarte activ inca de pe acum.

Prieteni multi mi-am facut si la BitDefender, unde am ramas sa ma bucur de atmosfera extraordinara pana prin octombrie anul trecut (2009).

Cand destinul mi-a aplicat o lovitura in plin, care m-a aruncat la podea. Dar n-as vrea in ruptul capului sa stau acolo mai mult de 9 secunde si sa fiu declarat knock-out. Am fost diagnosticat cu leucemie acuta limfoblastica, un fel de cancer al sangelui. Dupa ce am tratat-o cu succes pana acum, medicii au cazut de acord ca cea mai buna optiune pentru mine este un transplant de maduva, operatie care nu se poate efectua in tarisoara noastra draga. Si asa am ajuns acum sa sper ca o sa fiu ajutat sa-mi rotunjesc conturile (foarte subtiri fata de necesar) cu vreo 120.000 – 150.000E in cel mai scurt timp posibil. Pentru ca da, aceasta procedura de transplant este una foarte costisitoare.

Asta este povestea lui Daniel. Daca aveti cu ce, si daca vreti, ii puteti da o mana de ajutor aici: http://danielraduta.ro

Stiu ca pentru unii e mult, dar in momente de acest gen, si imposibilul pare un mare nimic. Si daca incercam sa ne punem in locul lor, al acestor oameni, pare tot mai mic efortul pe care l-am putea face noi, neconditionat, ajutand acesti oameni. Geta Catrinta din Arad este o alta persoana pentru care legea e nedreapta. Nedreapta pentru ca primim aspirine compensate, dar totusi, cand viata noastra depinde de niste medicamente sau de-o operatie, acestea au un cost pe care prea putini si-l permit. Cu alte cuvinte, daca nu esti vreun magnat, ai toate sansele sa pleci prematur din aceasta lume. Puteti citi povestea ei aici . Pe cat de stupida, pe-atat de reala…din pacate.

EBA tirista

fratzica — Tue, 02 Feb 2010 23:43:35 +0000

Io stiam ca are un Gip, da’ ma rog… Probabil ca cu tiru’ merge la Bruxelles. Si poate ca-l ia si pe Gigi cu ea, ca am auzit ca nu mai prea are bani de avion personal. Si ma mai intreb un singur lucru: oare ia la ocazie? Sa faca si ea un ban cinstit…

Tu ce masina ai?

fratzica — Tue, 02 Feb 2010 00:26:31 +0000

Un articol interesant pe care l-am gasit pe sport pungro (cum pronunta chiar moderatorii lor). Daca-l luam ca banc, e jenant. Iata ce spun proprietarii de masini, in functie de marca ce le sta sub cur. Mi-am permis sa adaug ultimele trei marci, pentru ca mi se parea nedrept sa uitam definitiv de ele.

Bentley : Am folosit scrumiera azi, doresc sa o inlocuiesc.
Lamborghini : Problema grava, apare un suierat de vant la 320km/h
Toyota : Voua va merge masina cu baterii AA sau AAA?
Ferrari : Am traversat o cale ferata, pagube sub masina de 20.000$.
VW : Am facut pana, mai aveam motorina, dar s-a terminat uleiul.
Smart : O idioata cu un Jeep a trecut azi peste masina mea
Jeep : Mi s-a blocat un smart intre motor si scut (poze)
Ford : Stie cineva un mecanic bun?
Renault: Mai am o luna tratament psihiatric, incep sa ma obisnuiesc cu
greierii.
Cadillac : La voi in garaj aveti loc sa deschideti usile?
Honda : Am furat cheile de la masina bunicului, cum o pornesc?
Audi : Cat de mult pot sa-mi iubesc masina!
Mercedes : De unde oglinzi mai ieftine?
Porsche : Si eu am probleme cu ceafa de la acceleratie…
Fiat : Hei, nu mai e nimeni pe aici?
Hummer : Caut service mai apropiat de 10km, ca ma costa 1mil drumul.
Citroen : Mi s-au defectat comenzile vocale si bordul holograma.
BMW : Am scos toba si tot nu reusesc să trezesc tot cartierul.
McLaren : Un penibil cu un F16 a sugerat sa ne intrecem.
Skoda : Am mai gasit o piesa identica cu Audi la motor.
Subaru : Cumpar cauciucuri.
Land Rover : Intalnire auto maine pe Himalaya .
Volvo : Petitie pentru noile teste NCAP cu 10 stele.
Dacia : Am schimbat totul si tot nu porneste!

Si, sa nu uitam:

Volga: Am facut un “drag” cu un tanc rusesc. L-am facut! …la mustatza!

Wartburg: A plouat putin azi, dar il usc cu “fönul”.

Trabant: Fu**-l *****zoooooo!

Soseaua care?

fratzica — Thu, 28 Jan 2010 15:23:58 +0000

Deci e clar! Treaba asta nu se intampla in Romania. Ce Valea Prahovei? Ce Transfagarasan? Care Gutinu’? Si oricum…cine zicea ce-i usor sa fii sofer de tir? Da’ stiti cum mi-am dat seama ca nu-i un drum din Romania? Inca mai exista parapetii metalici pe marginea drumului. Ai nostri le-ar fi ciordit si vandut demult la fier vechi.

Reclama, spiritu’ comertului

fratzica — Thu, 28 Jan 2010 01:16:17 +0000

Navigam ieri pe un site de stiri locale. Bun! Pan-aici e bine. Pe margine, reclame. Una din reclame, la o shaormarie locala. Asa ca, m-am gandit sa le fac si io putina reclama, daca tot suntem concitadini. Ia bagati o geana si vedeti:

Pana aici, toate bune si frumoase! Mai departe:

Ei? Ati gasit indiciul? V-ati prins unde putetzi baga la burdihan? Astept cu interes ziua cand voi vedea reclama la: Rompetrol – in spate la OMV. Hai! Pofta buna si traiasca Cainele Turbat!