Luati si invatati

Am vazut azi o stire in care handbalistele nationalei feminine plangeau de suparare ca au pierdut meciul cu Spania si ca nu mai au sanse sa se califice mai departe. Trist, pentru ca avem echipa de atatia ani de zile, dar de fiecare data ne poticnim la meciurile cruciale. Parca nu-i sa fie. Dar parca ne lipseste si putina mentalitate. Insa altundeva am vrut sa ajung. Fetele plangeau. erau triste de mama focului. Era plansul neputintei si maniei ca au mai gresit o data, fara sa aiba timp sa-si dea seama. De-aici, rezulta ca pentru ele nu banii inseamna totul. Pentru ele, parca jocul e mai important. Fotbalistilor nationalei le-ar putea da lectii fetele astea. Si am tot stat si m-am gandit…oare cand am vazut ultima oara nationala de fotbal a Romaniei plangand? Si mi-am adus aminte: era in vara lui 2000, cand Romania pierdea cu 2-0 la Europene in fata Italiei. De-atunci s-au mai schimbat vremurile. Nu i-am vazut plangand pentru pierderea calificarii la mondiale. E si normal! De ce sa plangi, cand te intorci la echipa de club si continui sa-ti iei salariul exorbitant, pentru care nu trebuie sa faci nimic, decat sa-ti continui jocul mediocru. Ce nashpa putem fi uneori…